Divorțul la notar

Potrivit legii, notarul public este competent să constate desfacerea căsătoriei prin acordul soților atât în cazul în care nu au copii minori cât și în cazul în care au copii minori rezultați din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, dacă soții convin asupra următoarelor:

Numele de familie pe care îl vor purta după desfacerea căsătoriei exercitarea în comun a autorității părintești

Stabilirea locuinței copiilor după divorț

Modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat de copii și fiecare dintre copii

Stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor

Dacă din raportul de anchetă socială nu rezultă că acordul soților privind exercitarea în comun a autorității părintești sau cel privind stabilirea locuinței copiilor nu este în înteresul copilului.

Totodată, divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.

Din punct de vedere teritorial, competența biroului nostru este atrasă dacă locul încheierii căsătoriei sau ultima locuință comună a soților se află într-una din localitățile din Judetul Sibiu.

Prin ultima locuinţă comună se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţie autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.

Depunerea cererii de divorț

Soții se vor prezenta personal în fața notarului public pentru depunerea cererii de divorț, precum și ulterior, în cadrul procedurii, pentru stăruința în cererea de divorț și exprimarea consimțământului liber și neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepție, cererea de divorț se poate depune la notarul public și prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate mențiunile necesare, potrivit legii, la depunerea cererii. Cererea se face în scris și se semnează personal de către soți sau prin mandatar, în fața notarului public.

Cererea de divorț va fi însoțită de:

  • Certificatele de naștere ale soților

  • Actele de identitate ale soților

  • Certificatele de naștere sau, după caz, actele de identitate ale copiilor minori

Odată cu depunerea cererii de divorţ, soţii vor prezenta notarului public originalul certificatului de căsătorie emis de autorităţile române, care va fi reținut de către notarul public până la eliberarea certificatului de divorț.

După primirea cererii de divorț, notarul public fixează un termen de reflecție de 30 de zile, prevăzut de art. 376 din Codul civil, dat în cunoștință soților. Ca regulă, termenul de reflecție nu poate fi prelungit prin acordarea unui nou termen.

În cazul în care există copii minori, notarul public sesizează autoritatea tutelară în vederea întocmirii raportului de anchetă socială care va fi depus la dosarul cauzei. Copiii minori care au împlinit 10 ani vor fi ascultați de notarul public în prezența părinților. Totodată, va fi autentificat acordul parental, care va trebui să cuprindă clauze în conformitate cu concluziile raportului de anchetă socială.

La termenul stabilit, dacă soții stăruie în cererea de divorț și dacă, în acest sens, consimțământul lor este liber și neviciat, după autentficarea acordului părinților cu privire la copiii minori, notarul public întocmește o încheiere de admitere a cererii de divorț prin acordul părților, încheierea prin care constată că aceștia își exprimă consimțământul liber și neviciat și sunt îndeplinite, cumulativ și celelalte condiții legale prevăzute de Codul civil pentru desfacerea căsătoriei.

După admiterea cererii de divorț, notarul public eliberează certificatul de divorț prin care constată desfăcută căsătoria prin acordul părților.

Convențiile matrimoniale

Convenția matrimonială este contractul prin care viitorii soți sau, după caz, soții își stabilesc regimul matrimonial. Nu este necesară încheierea unei convenții matrimoniale decât dacă viitorii soți aleg un alt regim decât cel legal sau doresc să deroge sub anumite aspecte de la regimul legal (comunitatea convențională sau separația de bunuri).

Prin regimul comunității convenționale soții pot deroga de la regimul comunității legale sub anumite aspecte, prevăzute în mod expres de lege:

  • compoziția comunității: spre exemplu, soții pot stipula introducerea în comunitate a unui bun dobândit de unul dintre soți înainte de căsătorie sau, dimpotrivă, restrângerea comunității doar la anumite bunuri

  • gestiunea bunurilor: soții pot stabili, de exemplu, că este nevoie de acordul expres al ambilor soți pentru încheierea unui contract de închiriere a aunui imobil

  • lichidarea și partajul: soții pot introduce în convenție, de exemplu, clauza de preciput, conform căreia, la moartea unui soț, celălalt soț, beneficiar al clauzei, va putea prelua, fără plată, înainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe bunuri care au fost deținute de soți.

Regimul separației de bunuri presupune că fiecare soț este proprietarul exclusiv atât a bunurilor dobândite înainte de căsătorie cât și a bunurilor dobândite în nume propriu după încheierea căsătoriei. Totodată, cu excepția obligațiilor contractate pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și celor legate de creșterea și educarea copiilor, niciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălalt soț.

Alte clauze care pot fi stipulate în convenția matrimonială

  • Alegerea locuinței familiei. Prin alegerea unui imobil ca locuință a familiei și notarea acesteia în Cartea funciară a imobilului, actele de înstrăinare, ipotecare, închiriere a acestui imobil nu vor putea fi încheiate decât cu acordul ambilor soți, chiar dacă imobilul este un bun propriu al unuia dintre soți.

  • Alegerea legii aplicabile regimului matrimonial precum și a legii aplicabile divorțului. Clauza este recomandabilă când soții au cetățenii diferite precum și în cazul în care își vor stabili domiciliul comun într-o altă țară. Potrivit legii, în lipsa unei alegeri a legii aplicabile regimului matrimonial, dacă ambii soţi îşi schimbă reşedinţa obişnuită sau, după caz, cetăţenia, legea comună a noii reşedinţe obişnuite sau a noii cetăţenii se va aplica regimului matrimonial pentru viitor.

Convenția matrimonială poate fi încheiată atât înainte de căsătorie, caz în care își produce efectele de la data încheierii căsătoriei cât și în timpul căsătorie (după cel puțin un an de la încheierea căsătoriei). În acest caz, va fi nevoie de încheierea unui act de lichidare a regimului matrimonial anterior.

Acte necesare pentru autentificarea unei convenții matrimoniale:

  • Actele de identitate ale părților

  • În cazul încheierii convenției prin mandatar, procura autentică în original sau copie legalizată. Procura trebuie să fie specială şi având conţinut predeterminat, adică să să cuprindă în detaliu ansamblul clauzelor proiectului de convenţie matrimonială.

  • În cazul convenției încheiate în timpul căsătoriei: certificat de căsătorie, convenția anterioară, dacă există, actele de proprietate ale bunurilor în vederea întocmirii actului de lichidare a regimului anterior.

  • Actele de proprietate ale bunurilor care vor fi incluse în comunitate (în cazul comunității extinse) sau ale imobilului care va fi desemnat locuința familiei.

După autentificarea convenției matrimoniale în timpul căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei, notarul public va expedia din oficiu un exemplar al convenţiei la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a avut loc celebrarea căsătoriei, pentru a se face menţiune pe actul de căsătorie  precum și la Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale.